Aproape 4 miliarde de oameni ar trebui sa stea acum in izolare din cauza COVID-19, acoperind mai mult de 90 de tari de pe glob si am putea spune ca suntem in plin varf al pandemiei.  Din intreaga populatie a planetei, se pare ca 1 milion de oameni sunt deja sau au fost infectati cu COVID-19. In tot acest context, rata somajului creste vertiginos din SUA pana in Europa si inca nu putem sa anticpam cum va schimba aceasta pandemie lumea intreaga, sistemele de gandire, politice si economice.

Daca in criza din 2008 solutia a fost sa se verse lichiditati in economie, se pare ca rezultatele acestor masuri nu au vizat investitii sustenabile si modul in care se face capitalism este pus sub semnul intrebarii azi. Pe de o parte, rata somajului creste si recesiunea este deja instalta, insa acest context aduce si multe oportunitati – este un bun moment care demonstreaza ca munca de acasa este o optiune viabila si care poate schimba atat modelele de business cat si viata oamenilor in viitorul apropiat. Economia gig este cea care va gasi contextul bun pentru a se dezvolta si astfel va confirma predictiile referitoare la forta de munca, de la care se asteapta mai multa flexibilitate, deschidere de a lucra la distanta, in medii virtuale si mai degraba cu focus pe proiecte determinate.  

Criza COVID a demonstrat ca se poate face digitalizare peste noaapte, astfel incat business-urile sa continue si angajatii sa fie in siguranta, fiind un eveniment cu valoare disruptiva in ambele sensuri – atat negativ cat si pozitiv. Daca aceast criza este abordata intr-o maniera constructiva, poate sa puna bazele unei economii mult mai sustenabile, axata in mod autentic pe responsabilitate sociala. Astfel corporatiile si companiile care primesc suport din partea statului, trebuie sa isi ia angajamentul ca acest suport financiar va fi pus in slujba unor interese pe termen lung care vizeaza o economie mai sustenabila. Daca va fi vorba doar de a profita de un context care permite ajutor pentru a creste profitul si a mai scadea taxele, nu facem decat sa adancim o criza sociala, urmata de o criza economica profunda. Astfel, retinerea angajatilor si  asigurarea unor venituri constante pentru acestia va facilita procesul de recuperare si va ajuta ca aceasta criza sa fie una in V, astfel incat sa ne intoarcem la un trend pozitiv rapid.

La nivel social, se fac predictii legate de modul in care aceasta criza va schimba umanitatea, in sensul in care s-a devoalat mitul individualismului. In fata unor conditii atat de putin controlabile, fiecare s-a simtit vulnerabil, fara aparare si fara suport. De aceea modelele care propovaduiesc individul alienat si urbanizat, care se bucura de solitudinea si autosuficienta lui, par a nu avea nicio baza si se dovedeste inca o data ca reteaua sociala de suport, prietenii si familia sunt cele care ne securizeaza. Paradoxal, distantarea sociala, atat de necesara in vreme de pandemie, a scos la suprafata nevoile profunde de contact social si de afectiune, care nu de putine ori au fost reprimate de societatea prea axata pe individ, performanta, status si imagine sociala.

Ne putem astepta la toate nivelele – de la cel individual pana la cel organziational, sa instituim un management al riscului mai crescut, sa devenim mult mai prevazatori in toate planurile si sa ne directionam investiiile fie de natura pecuniara sau afectiva, catre surse care par a aduce un return sigur.

Viata noastra profesionala va fi marcata de faptul ca multi ne-am dat seama ca putem in loc de a ne pune camasa si a petrece doua ore pe drum in fiecare zi catre birou si inapoi, sa instalam niste aplicatii si sa gestionam activitatea online. Intr-adevar, se sustine ideea ca acele meeting-uri lungi pot fi foarte bine transformate intr-un email. Din acest punct de vedere si locul de munca va castiga in eficienta si va permite alte moduri de lucru si poate un echilibru mai bun intre viata personala si cea profesionala.

Desi aceasta criza a aratat cat de mult mijloacele digitale ne-au facilitat spravietuirea pana la urma, cat de mult traim in online si in realitati virtuale, sa speram ca distopia nu se confirma si nu vom pierde contactul cu mediul natural. Dimpotriva, ne asteptam la intoarcerea la ceea ce este esential, la relatii mai autentice si o grija mai mare pentru cei dragi, dar si la inca un triumf al stiintei asupra gandirii magice.