A fi single este asociat de majoritatea cu singuratatatea si insatisfactia, existand preconceptia ca persoanele single sunt nefericite, triste, dezamagite, in depresie chiar, fara prieteni si slab integrate social. Cum sa nu faci parte dintr-un cuplu, cum rezisti in serile si week-endurile in care esti singur si nu ai cu cine sa imparti cotidianul? In ultima vreme pentru o parte crescanda dintre oameni, statutul de single a devenit mai mult decat o intamplare – este o optiune. Si fie vorbim de o optiune pe termen lung sau doar despre o perioada in care decidem constient sau inconstient sa nu intram intr-o relatie de parteneriat. Stiu ca vor fi multi « psihologi de serviciu » care vorbesc mai degraba despre motivele inconstiente si despre cum cei single se auto-saboteaza in a avea o relatie de cuplu/parteneriat. Despre teama de intimitate si despre vulnerabilitati neconstientizate, care ii fac pe cei single sa stea la distanta, sa respinga inconstient un partener.

Cercetarile arata ca cei single nu sunt nici pe departe persoane cu un atasament anxios, ci mai degraba cu un atasament securizant, in extremis unul evitant. Cei din urma este posibil sa resimta un parteneriat ca fiind foarte intruziv, limitativ in ceea ce priveste libertatea personala si de exprimare, chiar uneori de dezvoltare.  Pe de alta parte, cei cu un atasament securizant, cu un inalt grad de dezvoltate spirituala si emotionala decid de foarte multe ori ca acesta este un stil de viata. Sa nu confundam totusi falsa autosuficienta cu maturitatea emotionala, caci adesea ne inselam si sub masca acesteaia de fapt ne temem de un contact mai profund, de a crea o intimitate si de ce nu, trebuie sa o spunem, de asumarea unei responsabilitati. O relatie de cuplu preusupune in primul rand o responsabilitate si un angajament, oricat am crede in magia faptului ca lucrurile se petrec de la sine, fara efort si fara implicare. Totusi, exista cateva situatii in care este mai bine sa fim single, chiar si temporar.

In cazul in care credem ca doar o relatie de cuplu ne poate face fericiti

Studiile din psihologie arata ca cei care se tem de singuratate si cred ca doar o relatie de cuplu este calea spre implinire in viata, risca adesea sa intre in parteneriate defectuoase, disfunctionale, sa accepte orice doar de dragul de a fi intr-o relatie. Cu atat mai mult, daca te regasesti in aceasta descriere, este mai bine sa analizezi si sa vezi ce asteptari ai si sa iti iei un ragaz in care sa fii single. Teama de a fi singur este asociata cu tendinta de a lua decizii care sa puna pe primul plan statusul relational in defavoarea calitatii relatiei si de aceea exista riscul de a accepta orice, necritic. Aici intra in functiune modelele la care am fost expusi de-a lungul vietii si credintele care ni s-au inoculat – astfel ca ajungem sa credem ca doar daca suntem parte dintr-o relatie de cuplu vom fi multumiti, impliniti, fericiti.

Iata de ce este recomandat sa analizam critic de unde provine aceasta credinta intrucatva irationala – sa discernem cat reprezinta dorinta personala si cat este presiune exercitata de catre familia de apartenenta sau mediul social. In foarte multe culturi a face parte dintr-un parteneriat sau dintr-o casatorie simbolizeaza oarecum maturizarea, casatoria avand un rol intiatic prin care trecem catre rolul de adult. Totusi, aceasta semnificatie s-a diluat in ultimul timp, intrucat oamenii au diverse alte optiuni prin care sa intre in procesul de devenire al adultului. Odata aparute aceste alternative prezentate de cariere profesionale, pasiuni personale – si perceptia si atitudinea noastra s-au modificat. Astfel ca azi, de foarte putine ori mai alegem sa vedem relatia de cuplu ca fiind unica directie ce ne poate implini. Dimpotriva, alegem  cu prioritate sa ne dezvoltam, sa ne autocunoastem si sa construim un sens in alte laturi ale vietii – profesionale, comunitare, personale. Intr-un final, daca satisfactia noastra este suficienta si daca exista un grad mare de congruenta cu stilul de viata pe care il alegem – acesta este cel mai bun predictor al starii noastre de bine pe termen lung.

Suntem dupa o despartire recenta

Daca tocmai am iesit dintr-o relatie de lunga durata si cu atat mai mult cu cat aceasta separare a fost una dureroasa sau a venit dupa o relatie disfunctionala, benefic este sa ne luam un timp al nostru in care sa ne redefinim, sa ne reconstruim si sa ne recuperam la nivel de identitate. Stim cu siguranta sau intuim ca o separare nu este reprezentata doar de un moment in timp – punctul decizional, ci este un proces de mai lunga sau mai putin lunga durata, in care ne restabilim reperele, incercam sa intelegem si sa dam sens a ceea ce s-a intamplat in viata noastra. A intra intr-o relatie de cuplu stabila intr-un astfel de moment nu face decat sa ne blocheze evolutia si dezvoltarea, autocunoasterea. De aceea riscam sa perpetuam un cerc vicios in care intram si iesim din relatie in relatie  – mecanism cunoscut in psihologie sub numele de compulsie la repetitie – fara insa a intelege ce anume ne-a determinat sa iesim din ce anterioara, ce s-a petrecut acolo, ce rol am avut noi, ce rol a avut partenerul. Compulsia la repetitie este un mecanism psihic prin care reiteram trauma, in incercarea inconstienta de a inchide bucla si de a ne vindeca. Psihicul, ca orice sistem, are mecanismele sale de autoreglare, vindecare si autoregenerare, chiar daca nu ne sunt accesibile la prima vedere si ele intra automat in functiune. Cand devenim mai constienti de tendintele noastre, incepem sa facem alegeri nu doar motivate de zona inconstienta, de creierul vechi, ci intra in functiune ratiunea care ne ajuta sa dam sens si sa evoluam.   

Daca suntem intr-o perioada in care nu stim ce vrem

De foarte multe ori se intampla sa nu stim ceea ce ne dorim, sa avem perioade de confuzie si sa nu constientizam ca de fapt suntem intr-o etapa de definire a identitatii. Uneori se intampla ca pentru unii dintre noi sa ne fie clar inca de la douzeci de ani cine suntem, ce vrem, ce ne dorim – insa este foarte putin probabil sa fie asa. E nevoie sa intelegem ca dezvoltarea identitatii este un proces continuu, iar atunci cand simtim ca nucleul personalitatii noastre nu este foarte bine definit, atunci vorbim de o slaba identitate. Relatiile pe care le initiem, interactiunile cu ceilati – fie ca este vorba despre cuplu, despre relatii de prietenie, profesionale sau de amicitie, ne ajuta sa ne dam seama cine suntem, ce ne dorim, ce apreciem, de ce suntem in stare de foarte multe ori.  Numai in interactiuni cu ceilati ne validam anumite trasaturi, comportamente, ne dezvoltam ca fiinte umane. A-ti asuma angajamente si a intra intr-o relatie de cuplu prea devreme, inainte de maturizare si de definire a Eului, conduce in cele mai multe cazuri spre esec.

Este evident ca noi ne schimabm odata cu trecere timpului, ca suntem intr-un continuu proces de transformare si ca Eul nostru de la douazeci de ani nu va fi acelasi cu cel de la treizeci de ani, deci este nerealist sa ne asteptam ca o relatie de cuplu initiata atunci va dura peste ani si ani. Statisticile o demonstreaza si explicatia este data de faptul ca toti avem nevoie de un spatiu si de un timp al nostru – dedicat pentru a ne autocunoaste, pentru a explora lumea si oamenii si pentru a intelege ceea ne dorim si care este sensul nostru in viata. Uneori se intampla ca din aceasta explorare sa ne dam seama ca nu ne dorim sa fim intr-o relatie de cuplu, ca vrem sa ramanem single si ca avem alte valori si ancore motivationale: primeaza cariera, dezvoltarea personala, un stil de viata neconventional. Ne dam seama astfel ce responsabilitati ne putem asuma, care sunt limitele noastre din punct de vedere relational si emotional si suntem in masura sa facem alegeri adecvate, mature, care sa ne aduca satisfactie pe termen lung.