E normal sa te simti epuizat si trist  

Nu discutam prea des despre cum ne simtim, despre momentele in care nu mai gasim resurse, energie, caci la nivel social inca persista stigma legata de emotii negative si de sanatate mentala. Un subiect despre care vorbim prea putin sau deloc pentru ca nu avem cadrul necesar, pentru ca nu stim cum sa o facem caci ne lipseste exercitiul acesta al introspectiei si al exprimarii. Dar cel mai mult ne lipseste toleranta si intelegerea celor din jur. Fara indoiala ca ultimii doi ani si-au pus amprenta intr-un fel sau altul asupra fiecaruia in parte si resimtim la nivel individual efectele crizei pandemice – unii poate ne-am simtit extrem de anxiosi si tematori, altii izolati si rupti de lume si de cei dragi, altii am pierdut nu de putine ori sensul si reperele, dincolo de faptul ca poate am pierdut persoane dragi sau experiente, perspective, statut, bani si ce om mai putea adauga in lista pierderilor.

Inca simtim ca nu e momentul bilantului si inca nu vedem acea lumina de la capatul tunelului oricat de optimisti am fi din fire. Se vorbeste despre un burn out specific pe care l-a generat pandemia si toate suprasolicitarile la care am fost expusi, fiecare in postura sa. Ar fi vorba se pare de o forma de epuizare care este generalizata si care se leaga foarte mult de trauma colectiva la care suntem parte. Oricat incercam sa negam, cu totii trecem prin momente de tristete, experimentam lipsa sensului si ne cautam cu greu resurse de a o lua de la capat in fiecare zi, de a gasi motive de bucurie si acel « joie de vivre » care a inceput sa ne lipseasca.

Este foarte grea adaptarea la noile conditii, ajustarea dorintelor si obiectivelor astfel incat sa ne reducem disonanta cognitiva si afectiva. Poate ca disontanta este explicata cel mai simplu de faptul ca cei care sunt multumiti cu ceea ce au, experiementeaza si cel mai inalt grad de fericire in timp ce cei care vad partea goala a paharului, traiesc intr-o perpetua nefericire si nemultumire. Devine din ce in ce mai greu sa ne multumim cu mult mai putin pe zi ce trece si asta ne creeaza tensiune si frustrare. Pe de o parte ne face sa fim mai indarjiti si sa cautam intr-un fel compensatoriu ceea ce am pierdut si pierdem zilnic, pana cand ajungem ca in goana aceasta spre nicaieri, sa ne epuizam.

Este firesc sa ne simtim epuizati, sa incercam sa cautam mecanisme de coping la contextul in care traim – unele mai adaptative si altele mai dezadaptative. Pare ca linia echilibrului este din ce in ce mai greu de mentinut. Avem nevoie totusi sa ne intoarcem catre noi insine, sa acceptam situatia asa cum este, independent de planurile si de nazuintele pe care le-am fi avut pentru aceasta perioada. Si mai ales, avem nevoie sa nu mai « turam » motoarele in speranta ca nu vom intarzia, ci mai degraba sa ne oprim si sa le « alimentam », sa facem o pauza care sa ne reechilibreze si sa ne ajute sa continuam drumul.

Intr-adevar, devine prioritar sa ne gestionam energia mai mult decat oricand, sa ne asiguram ca munca noastra nu este doar o goana catre un rezultat, ci ea insisi ne incarca, ne da sens si ne stimuleaza. Poate ca nu suntem in contextul ideal sa luam o pauza si poate ca nu o pauza este solutia, insa avem nevoie sa iesim de pe pilot automat si sa  vedem ca facem ceva cu sens. Devine din ce in ce mai greu, pentru ca toate mecanismele noastre de coping  la care am fi apelat in mod uzual, se dovedesc inaccesibile acum – suportul social s-a redus, prietenii s-au indepartat, izolarea se simte din ce in ce mai mult. Cum sa ramanem totusi rezilienti in astfel de vremuri? Este foarte important sa ne reajustam continuu in sensul in care:

  • Lista sacinilor si obiectivelor noastre trebuie sa se adapteze contextului astfel incat sa putem sa minimalizam presiunea pe care o resimtim, fara a  ne blama pentru aceasta.
  • Sa incercam sa reducem izolarea si lipsa  de contact social cat de mult cu putinta, sa ne pastram totusi interactiunile pastrand toate masurile de precautie si sa incercam alternative de socializare si interactiune on conditii de siguranta sau online
  • Sa ne orientam mai mult catre grija fata de propria persoana, din punct de vedere fizic si mental, acordandu-ne mai multa atentie si preocupandu-ne de starea noastre de bine in general si de conditia noastra fizica
  • Sa iesim din starea de confort a casei si sa ne relaxam in natura, parc, in aer liber
  • Sa gasim mici bucurii  si sa valorificam ceea ce este pozitiv in viata noastra
  • Sa profitam de timpul pe care l-am fi petrecut altfel, in scopul de a dezvolta profesional si personal si sa luam aceasta perioada ca pe o ocazie fericita in care ne permitem  sa facem aceasta.  

  Ceea ce poate sa normalizeze putin sentimentele pe care le traim este faptul ca nu suntem singurii care trecem prin aceasta experienta, insa depinde in mare masura de noi cum ne raportam la ea, ce putem invata si cat de mult ne putem dezvolta.