Trecutul tau a trecut sau inca mai doare?

Cui ii place sa traiasca in trecut si sa nu se bucure de ceea ce prezentul sau viitorul aduc? Oare exista vreo placere masochistă de a ramane captivi experientelor trecute sau mai degrabă vorbim de o neputinta de a lasa deoparte ceea ce s-a intamplat deja si de a privi cu deschidere si optimism spre ceea ce va sa vina. Cum sa poti privi catre prezent, sa te bucuri de el cand sunt atatea aspecte din trecutul tau pe care inca nu le-ai inteles, nu le-ai acceptat sau nu le-ai asimilat si integrat?

Sfatul frecvent de a lasa trecutul in urma, de ne ne detasa de ceea ce a fost, nu e decat o apologie a disocierii. Uneori avem nevoie sa ne sa ne disociem de ceea ce a fost, sa luam distanta emotionala, tocmai pentru a putea sa supravietuim. Insa daca vrem sa evoluam, sa ne dezvoltam, nu putem pur si simplu sa inchidem totul intr-o cutie si sa facem abstractie de ea. E ca si cand am face abstractie de o parte din identitatea noastra, fara de care nu putem sa privim cu incredere spre viitor.

Credeti oare ca exista viitor fara ca sa ne integram si acceptam toate aceste parti din noi insine, care adesea se refera la tecutul nostru, la experiențe dureroase cu persoane semnificative din viata noastra? Toate aceste experiente ne-au creat un familiar si mai mult decat atat, ne-au creat atasamente, legaturi de-a dreptul simbiotice pe care cu greu putem sa le depasim, sa le rupem. In lipsa unei autonomii emotionale, putem sa lasam trecutul in urma doar aparent – pentru ca el exista interioirizat in psihicul nostru prin aceste legaturi, pe care le putem numi chiar bolnavicoase.

Pare ciudat pentru foarte multi dintre noi ca tocmai legaturile cele mai puternice, simbiotice, sunt cele care ne tin captivi si nu ne lasa sa ne descoperim propria identitiate. Fata de aceste persoane am dezvoltat o loialitate care adesea se insoteste de un sentiment de vinovatie in cazul in care vrem sa privim in viitor si sa sa lasam totul in spate. Poate ca unele persoane semnificative nu mai exista fizic in viata noastra, nu mai sunt in relatie cu noi. Ceea ce ramane activa, este imaginea lor, modul in care ele sunt reprezentate in psihicul nostru precum si reprezentarea relatiei cu ele. Iar noi avem nevoie de lucram asupra acestor reprezentari si imagini – practic asupra continuturilor psihice, astfel incat sa le restructuram si sa le dam un alt sens. Pana ce nu vom fi parcurs acest proces o sa continuam sa fim captivii propriei minti.

Dincolo de imagini si reprezentari ale acestor persoane, de multe ori credintele pe care le impartasesc ele, au fost preluate si asimilate, iar aceasta ne influenteaza in prezent in deciziile si alegerile pe care le facem. Cate din credintele si valorile noastre sunt ale noastre 100%, trecute prin filtrul propriilor nevoi, dorinte si motivatii? Mare parte dintre ele sunt  asimilate si introiectate din familie, scoala si mediul de apartenenta. Cu siguranta ca exista un fundament pe care nu are sens sa il stergem sau anulam. Dar e important sa fim constienti de el, sa ne dam seama daca ne reprezinta cu adevarat si daca vrem sa il perpetuam sau dimpotriva, suntem in punctul in care l-am analizat critic si am luat de acolo doar ceea ne este cu adevarat util si ceea ce sustine identitatea noastra. Acest proces de formare identitara este cel care ne ajuta sa privim in viitor : putem sa stim ceea ce ne dorim doar daca stim cine suntem cu adevarat. 

Putem face planuri pentru viitor si sa ne orientam focusul intr-acolo doar daca am facut pace cu trecutul – un drum mai lung si anevoios pe care il parrcurgem in ritmul fiecaruia.  De aceea, nu rezonez cu sfaturi care ne preseaza sa depasim, sa trecem peste, sa il lasam in urma – pentru ca este doar o alinare de moment. Trecutul se intoarce, iese la suprafata si nu ne da pace pana cand nu am intels ceea ce s-a intamplat si pana cand nu am invatat cu adevarat lectia pe care trebuia sa o invatam si integram. Uneori revine si revine, cu lectii din ce in ce in ce mai dureroase care ne imping la limita si care ne ajuta sa facem schimbari si sa evoluam.      

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s