• 

Industria de well-being si self-help are si ea sezonalitatea ei – am putea spune ca varful este in primele luni ale anului, cand oamenii incearca sa puna in aplicare rezolutiile pe care si le-au formulat in ajunul Anului Nou. Studiile arata ca majoritatea rezolutiilor setate acum o sa se concretizeze cu un esec.

Incepem anul in forta, entuziasti, dorindu-ne sa facem mai mult sport, sa renuntam la fumat, sa luam diverse decizii, si constatam fara surpiza (asa cum am facut si anul trecut) ca in februarie revenim deja la vechile obiceiuri, uitand de ceea ce ne-am propus.

Exista aceasta fascinatie a noului an, cand avem iluzia unor noi inceputuri, fresh, de la zero in toate planurile, crezand ca ceea ce exista inainte de aceasta se va sterge complet – proastele obiceiuri, credintele blocante, valorile noastre. Insa, este foarte evident ca ele raman acolo si ca nu dispar ca prin minune odata cu ianuarie.

Iluzia schimbarilor magice, doar prin setarea unor obiective si inceperea brusca a unor actiuni, ignora faptul ca orice schimbare (mai ales a unor obiceiuri) este un proces in sine care ia timp si care presupune mai ales constientizare si schimbare la nivel mental, de convingeri si idei.

Avem sentimentul ca pe 1 ianuarie suntem un om cu totul nou si ca nimic nu ne sta in cale, uitand ca nu putem sa ne lasam in urma pe noi insine si ca practic acesta este “materialul” asupra caruia trebuie sa lucram. La 1 ianuarie nu suntem “tabula rasa” pe care o sa scriem in anul ce urmeaza doar ce ne aduce fericire si implinire. Dimpotriva, avem un bagaj din anii anteriori si cu cat il ignoram mai mult, cu atat dezamagirea esecului va fi mai mare.

Ceea ce apreciez odata cu finalul unui an este ca asta ne faciliteaza o oarecare retrospectiva, un moment de reflectie asupra vietii noastre, care altfel se intampla foarte rar in contextul unui ritm alert si stresant. Dintr-o data, avem un timp in care sa privim din afara si sa ne uitam mai obiectiv, mai critic sau chiar cu ingaduinta, la ceea ce s-a intamplat in ultimele dousprezece luni.

Chiar daca avem unele constientizari si insight-uri, a actiona pe baza impulsului sau sub presiunea faptului ca toata lumea isi seteaza noi teluri pentru anul ce va sa vina, nu face decat sa sara niste etape din proces.

Poate ne dam seama ca ceea ce facem nu este tocmai benefic, dar sa schimba brusc acel comportament nu va rezolva cauza, poate cel mult simptomul. Cred ca ia mult mai mult sa constientizam, dar mai ales sa intelegem motivatiile noastre profunde legate de anumite comportamente.

Daca luam un exemplu banal, precum “mancatul compulsiv” – a incepe o dieta nu e neaparat solutia care va rezolva si cauza acestui comportament disfunctional.  A intelege ce anume il determina si ce nevoie ne satisface presupune o autoanaliza mai profunda care nu se intampla in noaptea de Revelion!

In acelasi timp, de unde aceasta presiune catre a schimba ceva in viata noastra musai la trecere dintre ani?  De ce n-am face-o in luna mai sau iunie, sau oricand simtim nevoia unei schimbari si ne dorim sa ne imbuntatim viata?  Oare de ce trebuie sa asteptam acest moment de “pseudo-reflectie la comanda” in care toata lumea isi defineste rezolutii aproape intersanajbile? Pentru ca este in trend sa mergi la sala, sa slabesti, sa petreci mai mult timp cu cei dragi? Dar oare nevoile noastre reale care sunt in acest moment?  

Atata timp cat stim cine suntem si ce ne dorim, cat suntem constienti de valorile noastre, rezolutiile de final de an sunt inutile pentru ca nu asteptam sa fim un alt om, ci ne acceptam cu bune si rele, cu ceea ce exista in trecut si nu facem decat sa continuam un proces si sa ramanem fideli a ceea ne defineste.

De aceea va doresc pentru Noul An sa fiti in contact cu voi insiva si fideli voua insiva, ceea ce imi doresc si mie!