Ne invata oare pandemia sa ne recunoastem limitele, sa fim mai blanzi cu noi insine si sa cerem ajutor?

Pademia de coronavirus a adus cu ea multe schimbari, ne-a dat viata peste cap, incat suntem intr-un mod de “short-term planning” – am incetat sa privim in viitor, pentru ca prezentul ne rascoleste si activeaza in noi prea multe frici, anxietati si angoase. Daca distantarea sociala si izolarea ne fac sa ne simtim si mai […]

Ne gasim pacea si echilibrul pe care le cautam in afara, doar uitandu-ne la noi insine in mod autentic

Cu cat trecutul nostru este mai traverasat de evenimente traumatice (pierderi, separari bruste, conflictuale, dureroase, boli), cu atat lumea noastra interioara este mai dizarmonica – cu alte cuvinte avem in noi niste parti traumatizate si niste parti sanatoase. Partile traumatizate se numesc in psihologie parti clivate (izolate cumva de ceea ce a ramas neatins din […]

Inapoi la radacini – sau drumul intre « Nu voi fi niciodata ca parintii mei » si « Sunt recunoscator parintilor mei »

Nu de putine ori imi este dat sa aud ca un mai mare echilibrul personal sau in relatiile cu ceilalti vine dupa ce ne-am iertat si integrat parintii. Pe seama relatiei cu parintii sunt puse adesea multe dintre blocajele, dezechilibrele si chiar tulburarile din viata noastra de adult.  Fara sa cataloghez ca diletanta aceasta perspectiva, […]

Copiii fericiti sunt oglinda parintilor fericiti. Despre a fi parinti, dincolo de traume, drame si sacrificiu

Exista credinta la nivel social ca parintii trebuie sa se sacrifice pentru copii, sa renunte la ei insisi si sa joace adesea rolul de victima. Stim oare insa, ce mostenire le lasam copiilor nostri prin jucarea rolului de sacrificant? Credem ca a sta adanciti in traumele pe care viata ni le-a ocazionat este cumva o […]