De ceva vreme incerc sa adopt principii minimaliste si sa imi adaptez stilul de viata la asta, sesizand efectele benefice aproape imediat. Mai putine lucruri inseamna pentru mine mai mult spatiu si implicit mai mult timp in care sa fac ceea ce imi place, sa ma concentrez pe ceea ce este esential.

E drept ca ma sufoca interioarele care aduc cu stilul baroc, in care adesea e un eclectism de-a dreptul obositor.

Am remarcat ca desi eliberam spatiu si aparent exista ordine si libertate de miscare, aveam tendinta sa umplu la loc acel spatiu cu alte lucruri. Nu de putine ori m-am trezit in situatia in care incercand sa fac ordine in haine sau lucruri, dadeam peste unele dintre ele uitate de ani, total inutile insa de care eram de-a dreptul atasata.

A fost un intreg proces sa inteleg ca nu imi mai sunt utile sau dimpotriva, se leaga de perioade din viata mea cu care ma simt conectata inca la nivel emotional – in sens pozitiv sau negativ. Uneori, a ne desparti de un lucru asociat cu o anumita persoana sau perioada, fie chiar si cu o conotatie negativa,  inseamna cumva a anula posibilitatea reactivarii unor amintiri. Atunci cand evenimentele sau relatiile nu sunt clarificate inca, mintea noastra inca este conectata acolo, inca vrea sa pastreze un simbol concret, pentru ca inca mai avem nevoie sa intelegem ceva, sa acceptam, sa integram experienta.

Dincolo de modul in care ne gestionam ceea ce deja avem (lucrurile si resursele materiale pe care le detinem), influenta marketingului isi face simtit efectul mai totdeauna, oricat de constienti am fi de nevoile noastre, de valorile pe care le avem. Devine foarte greu “sa ramai surd” atunci cand esti expus intr-una la promovare agresiva sau chiar la una mai subtila.

Ca sa ma protejez de brainwashing-ul marketingului, mi-am dat seama ca e nevoie sa aplic cateva actiuni simple:

• Sa constat si sa fiu constienta de ceea ce am (nu de foarte putine ori mi s-a intamplat sa cumpar un produs pe care il aveam deja acasa)
• Sa organizez acele lucruri pe care le am si sa le accesibilizez astfel incat ele sa imi fie utile
• Sa fac cumparaturi in mod constient si planificat, nu impulsiv si spontan cum faceam la un moment dat
• Sa analizez si sa fiu constienta de ceea ce am nevoie
• Sa decid care imi sunt obiectivele si sa corelez ceea ce cumpar cu aceste obiective.

E drept ca uneori shopping-ul are un efect terapeutic, cathartic am putea spune, insa in cazul meu (si cred ca nu sunt singura), efectul este de foarte scurta durata. Odata cumparat produsul, nevoia (sau mai degraba compulsia) de a achizitiona altceva apare din nou.

O solutie pentru a renunta la shoppingul impulsiv, spontan, asa-zis recreational, a fost aceea de a gasi alte activitati alternative. In cazul meu una dintre ele este lectura. Astfel, de fiecare data cand am timp liber, il  valorific citind. 

Dincolo de shopping-ul clasic, odata ce am deschis browser-ul sau e-mailul, suntem invadati de reclame, devening foarte dificil sa pastram o neutralitate si sa nu cumparam. Chiar daca nu trecem la actiune imediat, stim ca unele reclame actioneaza mai subtil si creandu-ne awareness prin expunere la produsele acelor branduri, avem tendinta ca in alte contexte sa le achizitionam.

Deja e un alt subiect de reflectie – modul in care alegem un produs si ce criterii valorizam.  Insa, ca sa am in continuare un comportament de cumparare constient,  in mod regulat ma intreb daca acel produs pe care il cumpar imi este cu adevarat necesar.  O strategie foarte buna este sa nu cumpar imediat si sa imi iau un ragaz, astfel incat sa pot analiza si decide rational.