De foarte putine ori vorbim despre dificultati reale in mod public, ceea ce este intrucatva normal, dar totodata acest aspect este legat si de cultura romaneasca, ce pune foarte mult accentul pe aparenta.

Suntem adesea socati de orori care se intampla in lume si despre care aflam la stiri, insa ca un mecanism de aparare, ne facem ca nu vedem lucrui care sunt in proximitatea noastra. Oare ce ne face sa ignoram, sa bagam gunoiul sub pres si sa credem ca a ne recunoate vulnerabilitatile, dificultatile si chiar problemele uneori, este un semn de si mai mare slabiciune?

Adesea am vazut copii incurajati sa ascunda anumite aspecte, sa nu vorbeasca despre ceea ce ii doare, despre ceea ce le lipseste. Simultan cu dificultatea confruntarii cu diferite minusuri, observ cum se incearca prin asta reducerea unei tensiuni, care este greu de suportat.

Atunci cand realitatea nu este tocmai asa cum iti imaginai, constientizarea aduce cu sine si o mare presiune de a restabili echilibrul – in sensul de a gasi o solutie sau  de a schimba perceptia despre realitate. Cumva trebuie sa ne rezolvam disonanta congnitiva si uneori afectiva. Si cum solutiile nu sunt asa de usor de implementat, incepem sa ne tesem o iluzie pe care o intretinem zi de zi si care nu numai ca ne indeparteaza de rezolvarea problemei, dar o agraveaza pe termen lung.

Dincolo de aceste mecanisme, ceea ce am remarcat ca ma blocheaza pe mine in a aplica solutii – desi le constientizez si ele par rezonabile, este faptul ca in diverse situatii am anumite beneficii secundare – nu foarte reperabile la prima analiza.  E cumva acel confort dat de o zona familiara pe care am invatat sa o gestionez, chiar daca uneori cu niste costuri mai mari decat ar fi necesar. Odata insa, ce imi dau seama de beficiile secundare, pot sa pun in balanta si sa fac o analiza obiectiva si sa decid in consecinta. Pentru mine este un process care functioneaza si care ma stimuleaza sa trec la actiune si sa gasesc rezolvari. Mai multa constientizare pentru mai multa autenticitate.

De aceea am pentru voi o tema de reflectie : ce castig/beenficiu aveti din faptul ca nu vreti sa rezolvati o problema cu care va confruntati?