S-a vorbit intr-o perioada despre echilibrul dintre viata si munca intr-un mod obsesiv. Aproape ca nu era revista de business sau  site despre organizatii si HR, unde sa nu existe un articol pe aceasta tema.

Este aproape intuitiv ca toti avem nevoie de echilibru in viata noastra pentru a putea functiona. Totusi, unde se termina functionalul si unde incepe disfunctionalul ? Care sunt indicatorii ca ne indreptam pe o panta gresita?  

Sunt foarte multe variabile care trebuie considerate, iar retetele standard sunt inutile si chiar plicticoase. Poate ca un program 9-5, cu o activitate foarte bine delimitata de sfera personala este unul foarte dezirabil pentru personalitati care desfasoa activitati rutiniere si care se investesc in alte planuri decat cel profesional.

Totusi, surpinderea mea este sa observ ca si in cazul profesionistilor inalt motivati de sfera profesionala, care nu doar ca valorizeaza acest plan ci au si structura necesara pentru a se investi acolo, pentru a crea si pentru a transforma lucrurile, exista expectanta sociala a acestui echilibru.

Imi permit totusi, sa contest aceste idei si sa concept cu greu cum poti face performanta intr-un anumit domeniu care cere o anumita apetenta intelectuala, un set de competente, de interese si valori si o anumita dedicare, implicandu-te doar superficial, in limitele unui program clar prescris.

A delimita brusc planul profesional de cel personal e foarte dificil, atunci cand nu doar aplici proceduri, ci cauti si creezi tu insuti solutii. Poate deveni chiar frustrant sa pui stop si sa iesi din flow-ul mental. Dincolo de aceste aspecte care tin de personalitate si de natura activitatii profesionale, faptul ca traim intr-o lume din ce in ce mai digitalizata, deconectarea devine o provocare dincolo de usa biroului.

E drept ca functionalul inseamna sa imbogatesti viata si prin alte activitati si preocupari, sa nu ne definim printr-un singur rol, care se poate dovedi in anumite contexte extrem de limitativ. Din punct de vedere al identitatii de sine, exista un risc in cazul in care te definesti doar prin munca, iar celelate planuri sunt complet aride.  

In acelasi timp, a concilia cele doua planuri si a le lasa loc in functie de ceea ce primeaza la un moment dat si in concordanta cu valori si alegeri
personale inseamna o asumare matura si sanatoasa, adaptata nevoilor individuale si prin urmare functionala.