Mi-a trecut prin cap la un moment dat in ce fel intersectarea unor oameni de-a lungul vietii a schimbat traiectoria mea in bine. Poate ca au fost anumiti profesori care au avut o influenta semnificativa asupra mea, uneori fara sa stie, alteori au fost manageri, sau pur si simplu oameni care au trecut prin viata mea si care m-au facut sa vad alte perspective si sa iau in calcul  o alta viziune, sa imi creez propria viziune si propriul drum.

Cel mai mult ma opresc la capitolul educatie, si ma intreb analizand retrospectiv ce s-ar fi intamplat daca prin absenta unui profesori nu as fi avut acces la anumite informatii, perspective, uneori carti.  Desi in aparenta, accesul la aducatie este gratuit, facil in zilele noastre, realitatea educatiei si in special rezultatele ei arata din ce in ce mai des contrariul. Paradoxal, acum cand avem informatii, carti, articole, tutoriale care acum cativa ani erau deloc sau greu accesibile, performantele sistemului de educatie scad din ce in ce mai mult.

In ansamblu, economia Romaniei este pe un fagas bun, indicatorii economici actuali fiind mai degraba optimisti. Totusi, nu poti face abstractie de evolutia demografica, de fenomene precum migratia sau chiar de podusul educatiei romanesti. Daca anumite zone din tara au inregistrat un PIB crescut, daca rata somajului este foarte scazuta in Bucuresti si in orasele mari – in special datorita sectorului IT, nu poti sa te iluzionezi si sa iti imaginezi un viitor optimist.

Citeam deunazi “Raportul de țară din 2019 privind România” realizat de catre Comisia Europeana, si dincolo de trendurile pozitive legate de investitii in diverse sectoare, de cresterea PIB si de rata scazuta a somajului, recunosc ca m-a intristat profund sa aflu ca in Romania cheltuielile pentru educație se numără printre cele mai mici din UE si ca avem cea mai mica rata de participare la invatamantul prescolar. De asemenea, in Romania, proporția copiilor care trăiesc în sărăcie sau excluziune socială (4 din 10) este una dintre cele mai ridicate din UE.

Evident ca statutul socio-economic al copiilor influenteaza si  performanta lor scoalara, daca ne uitam pe statistici si nu ne imbatam cu apa rece, considerand cate un caz exceptional care a razbit si care si-a depasit conditia.

Cu toate ca atractia pentru investitori s-a mai domolit, totusi fiind in continuare o destinatie rentabila pentru sectorul IT, ma intreb cum va putea Romania de maine, care nu isi creste deloc capitalul uman, sa raspunda unor oferte de investitii ? Cum va arata peisajul pietei muncii si incotro ne vom indrepta ?

Faptul ca, ceea ce sistemul de invatamant produce in termen de competente este adesea obsolet si irelevant pentru nevoile pietei, nu este o surpriza si nu trebuia confirmat de acest raport al Comisiei Europene. Citind printre randuri si analizand, te intrebi ce ar fi daca acei 4 din 10 copii ar avea sansa sa isi valorifice potentialul  – atat pentru ei la nivel individual cat si la nivel social.

Din fericire, IQ-ul se distribuie gausian in randul unei populatii, insa din pacate, prejudecatile si politicile socio-educationale deficitare in viziune taie din radacini orice elan si orice sansa de a ne fi bine ca tara.

Cred cu tarie ca educatia este strategia de a creste, de a ne dezvolta la nivel personal si totodata de a construi o lume mai buna.