Toate lucrurile pe care nu le facem azi

Photo by Nina Uhlíková on Pexels.com

Avem uneori impresia ca nu contam in puzzle-ul din care facem parte, ca suntem oar o mica rotita in sistemul care se invarteste si care nu ar pati nimic in cazul in care rotita aceasta s-ar defecta. E normal ca fiind asaltati de mesaje de tipul “think BIG”, avem impresia ca suntem prea mici si prea insignifianti si ca nu putem sa cream un impact, sa avem vreo influenta asupra a nimic. Asa ca de multe ori suntem intr-o expectativa continua a momentului propice, conditiilor prielnice, contextului in care “planetele sa fie aliniate” si Universul sa conspire in favoarea noastra.

Dar, ghici ce ?  Universul asta nu prea vrea sa colaboraze, daramite sa conspire pentru fericirea noastra care asteptam sa ne pice din cer candva. Pana atunci, ne mai complacem un pic in rolul dezagreabil insa pervers si inconstient indragit – cel de victima.  

Ne sabotam zilnic ca nu putem, ca vremea e defavorabila, afara ploua, nu e momentul potrivit – oricum, altcineva sau altceva este de vina pentru asta si nicidecum noi. Noi doar nu avem nicio putere in tot contextul care simtim adesea ca ne copleseste. Pe undeva, acest sentiment are si el aautenticitatea lui  si probabil sa il resimtim ca atare. Totusi, ce beneficii secundare avem sa ne autosabotam multumindu-ne cu ideea ca nu putem face prea mari schimbari, ca orice lucru pe care il intreprindem nu are efectele pe care le asteptam ?

In psihologie vorbim de doua fenomene : cel de « neajutorare invatata » si cel de « autoeficacitate ». Primul se refera la o stare in care deja ne-am confruntat de foarte multe ori cu esecul , cam nimic nu ne-a iesit asa cum ne-am propus si am invatat ca orice am intreprinde, nu prea depinde de noi, ci alte forte, exterioare noua, concura la petrecerea lucrurilor. Ajunsi in aceasta stare, nu numai ca suntem pasivi si totul ni se intampla, ci chiar si la ce ni se intampla raspundem tardiv si de cele mai multe ori lipsa de reactie nu este un semn de indiferenta ci mai degraba un semn al neputintei. Si vorbim despre o neputinta psihologica, invatata si impregnata de-a lungul unor experiente anterioare.

Pe de alta parte, exista o solutie pentru a iesi din acest cerc vicios – de a ne lua inapoi puterea pe care am cedat-o candva. Chiar daca foarte putine lucruri depind de noi, atunci cand incepem cu lucruri mici (asa si este recomandat), care au probabilitatea sa ne solicite mai putin si sa ajunga la succes, invatam depsre noi ca putem. Este un proces invers prin care ne recapatam sau ne castigam increderea in propriile forte. Conceptul de auto-eficacitate a fost dezvoltat de psihologul Albert Bandura si se refera la credinta pe care o avem in abilitatea noastra de a realiza o sarcina si de a avea succes. Cu cat incepem sa ne descurcam in gestionarea unor situatii, cu  atat increderea in noi insine creste, intrucat se dezvolta auto-eficacitatea – incepem sa credem ca avem competenta si abilitatile necesare sa avem succes.

De aceea este uneori nerealist sa incepem cu lucruri mari, sa aplicam din start conceptul de « Think BIG » pentru ca nu facem altceva decat sa ne predispunem la un esec foarte probabil. Atunci, cel mai bine este sa reflectam si sa vedem cu ce putem incepe in fiecare zi – pasi mici, insa perseverenti care sa dea consistenta actiunilor noastre.