Cum invata copiii care nu au o tableta sau un laptop in contextul COVID-19?

Photo by Harrison Haines on Pexels.com

Ne ingrijoreaza modul in care sistemul sanitar face fata pandemiei de COVID-19, ne ingrijoreaza efectele la nivel economic care incep sa se vada din ce in ce mai mult prin numarul de contracte de munca suspendate (in jur de 800000 la data de 2 aprilie 2020), prin numarul de contracte de munca incetate in perioada recenta si prin numarul companiilor inchise fortat. Dar mai este o arie in care efectele se vor vedea intr-un orizont de timp mediu si acea arie vizeaza educatia. Criza din educatie la nivel global era deja una recunoscuta si este evident ca aceast pandemie va accentua punctele slabe ale sistemelor educationale si va impacta si mai mult economia pe termen mediu si chiar pe termen lung.

In aceste momente, sistemele de educatie si invatamant cu rezultate scazute, cu rate de dropout mari si cu rezilienta scazuta la socuri si crize, sunt cele mai expuse si cele mai vulnerabile. Iar daca ne gandim la rezultatele testelor PISA, Romania nu face exceptie, cu atat mai mult cu cat exista o mare parte dintre elevi care provine din medii defavorizate si zone sarace ale Romaniei. Nu ne referim la cei din mediul urban, provenind din familii cu  venituri medii spre ridicate, cu acces la internet si care in aceste zile isi continua educatia online – ci acei copii care nu dispun de conditii minimale de trai, care nici vorba sa aiba o tableta sau un laptp de pe care sa isi continue clasele online. Pentru acestia, timp de cateva luni, accesul la educatie este practic inexistent si nici nu putem sa mai vorbim de sanse egale atunci cand vor sustine aceleasi teste nationale cu alti copii care au beneficiat de continuitate si de orientare si suport din partea parintilor si profesorilor.  Ceea ce ar putea compensa lipsa sau gradul scazut de acces la resurse digitale in aceasta perioada, e faptul ca e mai probabil ca multi copii sa aiba acces la radio si TV si acestea pot fi un bun canal pe care sa fie diseminate materiale educationale.

Contextul de pandemie care a atras carantina a milioane de studenti si elevi la nivel global aduce cu sine oportunitatile de a face inovatii in sistemul de invatamant. Pentru studenti, la fel ca pentru cei care muncesc remote, pandemia de COVID-19 aduce in prim plan oportunitatea de a invata de oriunde (“learning from anywhere”), daca ai minimele mijloace digitale care sa iti permita sa te conectezi la platforme electronice.  Insa ca aceste oportuntiati sa fie valorifcate, exista o conditie preliminara – aceea ca populatia de elevi si de studenti sa dispuna de « digital litteracy »  – e un alt fel de alfabetizare care nu a fost considerata neaparat de sistemul public de invatamant.

“Digital litteracy” sau mai degraba lipsa acesteia poate sa fie acum o frana pentru multi dintre elevi si de aceea in viitorul apropiat, guvernele ar trebui mai degraba sa asigure accesul la « digital litteracy »  care ar facilita de la sine accesul la educatie si mai ales la auto-educatie. Pe termen scurt, ceea ce guvernele trebuie sa faca, este faciliteze intoarcerea copiilor la scoala intr-un mod cat mai securizant pentru a diminua efectele si impactul lipsei contactului social si pentru a recupera ecartul in educatie pentru cei care nu au suportul si mijloacele digitale. Pe termen lung, e clar ca investitia in directia digitalizarii si a cresterii gradului de alfabetizare digitala sunt cheia catre a asigura sanse egale la educatie.