Se tot vorbeste despre magia feedback-ului in relatiile interumane. Cum de este atat de important sa fim deschisi la feedback si sa dam feedback, ca sa putem sa imbunatatim diverse sfere ale vietii noastre: de la performanta, relatii, pana la evolutie si dezvoltare personala. Si intr-adevar, atunci cand luam reactiile celorlati in mod detasat, ca pe un feedback, fara insa a le atribui unor cauze care tin de persoana noastra in mod absolut, atunci cand suntem capabili sa vedem dinamica dintre noi si ceea ce ea construieste, suntem capabili sa facem un pas inainte.

Constiinta de sine nu se descopera decat in relatie cu altii si in acest sens, doi psihologi americani – Joseph Luft si Harry Ingham, au dezvoltat un model interesant, numit fereastra lui Johari. Acest model se refera la un patrat cu patru cadrane, practic fiind vorba despre doua axe: axa referitoare la gradul a ceea ce noi constientizam despre noi insine si axa referitoare la gradul si ceea ce ceilalti stiu si constientizeaza la randul lor despre noi. Astfel, vorbim despre :

1. un cadran in care « eu si ceilati deopotriva cunosc despre mine », aici fiind vorba mai degraba de axa sociala, publica in ceea ce ne priveste;
2. un cadran in care « eu stiu, insa ceilalti nu stiu despre mine » – aceasta fiind aria intima, personala a vietii noastre;
3. un cadran in care « eu nu stiu, insa ceilalti stiu despre mine » – aceasta poate fi asociata imaginii externe, reputatiei sau unei arii despre care nu suntem constienti, insa care le este reperabila celorlati, fara a ne fi evidenta si noua;
4. un cadran in care « eu nu stiu, si nici ceilalti nu stiu despre mine » – aceasta este o arie obscura, inaccesibila noua si celorlatli. Mai degraba poate fi o zona de potential, nemanifestata inca – atat in sens pozitiv cat si negativ.

Din cele de mai sus rezulta cu atat mai mult ca daca ne dorim sa evoluam, sa ne cunoastem mai bine si sa functionam mai bine in planurile vietii noastre, avem nevoie de a micsora cat de mult posibil cadranele 3 si 4 – care ne sunt necunoscute, de care nu suntem constienti. Acest model este interesant si util in multe din planurile vietii noastre – de la cel profesional pana la cel personal, intim, si atata vreme cat luam in considerare ca toate aceste patru zone exista, devenim mai deschisi sa acceptam ca autoconstientizarea este un proces continuu, luam in calcul feedback-urile si asta creste sansele noastre de evolutie.

Cum sa facem astfel incat sa crestem aria de constientizare in ceea ce ne priveste si sa imbunatatim mai ales relatiile interpersonale pe care le avem? Avem cateva posibilitati la indemana:

1. Sa ascultam feedback-urile primite, sa le analizam si sa incercam sa intelegem la ce anumue se refera in mod concret. De foarte multe ori, feedbackurile sunt subiective per se, ceea ce ne creste dificultatea de le intelege, de a extrage informatia esentiala pentru noi.  E important sa le intelegem atat din punct de vedere cognitiv cat si din punct de vedere emotional si aici empatia este cea care ne poate ajuta intr-o mare masura.

2. Sa cerem feedback in mod activ. Dincolo de receptivitatea noastra la feedback, este important ca si noi sa cerem parerea celorlati, sa le solicitam feedback-ul, sa ii ajutam sa se deschida si sa ne spuna ceea ce cred depre noi, cum se simt in preajma noastra, ceea ce le place si ceea ce  nu le place in relatie cu noi. Cerand feedback de la ceilalti reusim sa reducem cadranul 3, cel in care ceilalti stiu anumite lucruri despre noi, pe care noi nu le stim sau nu le constientizam. Cerand feedback este si o buna oportunitate de a clarifica eventuale neintelegeri, de a ne apropia si de a crea intimitate si prietenie.

3. Sa trecem feedback-ul celorlati prin filtrul nostru, iar aici vorbesc despre a face o analiza critica, si a nu lua feedback-ul ca atare – cu atat mai mult cu cat el este subiectiv, caci vine de la o alta persoana. Legat de acest aspect sunt mai multe implicatii – atunci cand feedback-ul vine de la mai multi oameni in acelasi sens, cu siguranta exista o doza de obiectivitate mai mare si e nevoie sa fim mult mai receptivi, daca ne dorim sa imbunatatim ceva. Totodata, chiar daca el este subiectiv si pare ca nu ar corespunde comportamentului si personalitatii noastre, dat fiind ca vine de la o persoana care este importanta pentru noi, poate este util sa intelegem cum anume si-a format perceptia, ce asteptari are de la noi si ce emotii traieste impreuna cu noi.  Aici avem nevoie de empatie si de a intelege punctul de vedere al celuilalt.

4. Sa fim deschisi la a ne explora zona obscura, in care nu avem acces nici noi si nici ceilati. Aici vorbim despre talente si potentialitati care nu s-au manifestat in lipsa unui context favorabil sau care sa le genereze si sa le scoata la suprafata. Dar totodata, putem vorbi si despre emotii sau traume reprimate, la care nu mai avem acces, prin prisma mecanismelor de aparare. Acestea din urma pot ramane inconstiente de-a lungul intregii vieti sau pot sa declanseze diverse reactii in context dificile, de criza si de stres. De aceea, avem nevoie sa facem ca aceasta latura obscura sa ne devina constienta si inteleasa, tocmai pentru ca o buna autocunoastere ne ajuta in relatiile cu ceilati, cu noi insine si in a face fata stresului.

5. Sa constientizam in ce fel aceasta zona obscura, inconstienta, ne influenteaza alegerile, deciziile, modul in care ne raportam la ceilati. Apoi, important este sa ne imprietenim cu tenebrele sufletului nostru, sa le intelegem din alta perspectiva si sa reusim intrucatva sa le sublimam in ceva ce aduce mai mult sens vietii noastre. Acest travaliu este continuu si doar el ne asigura ca putem sa crestem gradul de constientizare, sa ne transformam pe noi insine.