Violenta domestica este cel mai important si invocat factor in ceea ce priveste decizia femeilor de a divorta, existand o probabilitate mai mare in randul femeilor abuzate sa divorteze decat in randul celor care se regasesc in mariaje non-violente. Ne punem totusi intrebarea: ce anume le face sa stea ani la randul intr-un mariaj abuziv si cum de iau decizia atat de greu? Este oarecum cntraintuitiv insa perfect explicabil. Dificil de inteles pentru ceilalti care aleg sa le judece, sa le atribuie intreaga responsabilitate si dificil de empatizat cu experienta lor.   

Femeile invata sa fie neajutorate, se tem si in acelasi timp toata dinamica relationala le influenteaza planul profesional astfel incat se regasesc in contextul in care sa le fie imposibil sa plece. Cand spun imposibil, ma refer la factori obiectivi: de foarte multe ori, femeile abuzate au un cerc social foarte restrans, iar in plan profesional au ajus de-a lungul timpului sa faca alegeri influentate de partenerul abuziv, care isi doreste implict sa le controleze. Astfel, se regasesc adesea in situatii fara job, depinzand financiar si locativ de partener si le este foarte greu sa iasa din acest cerc vicios. Toate cercetarile pe acest subiect arata ca femeile abuzate se regasesc intr-un tablou similar cu o temnita: fara relatii sociale si fara o retea de suport, izolate, adesea renuntand la job sau la perspective profesionale, terorizate psihologic si fizic, este firesc pe undeva sa nu poata pleca.

Cercetarile arata ca exista unele diferente la nivel statistic intre femeile abuzate si cele non-abuzate, in sensul in care cele din prima categorie tind sa aiba un nivel educational mai scazut, de obicei provin din familii violente si in mare parte au copii. Daca aceste caracterisitici sunt oarecum probabile, in ceea ce priveste barbatii violenti, studiile au demonstrat ca majoritatea au in storic o familie violenta in care ei au fost martorii abuzului exercitat de tatal lor asupra mamei. Ceea ce este curios  in urma studiilor, este ca femeile care sufera abuz in casnicie au o probabilitate mai mare sa decida divortul, desi tot in literatura de specialitate se vorbeste despre un ciclu al violentei si despre dificultatea lor de a iesi din acest crc vicios.

Pana insa sa ajunga la momentul deciziei si sa faca pasul spre divort, spre a iesi dintr-o dinamica total disfunctionala, femeile trec printr-un intreg calvar. Poate ca a sta intr-un mariaj violent nu este vazut inca drept o drama in societatea romaneasca profund patriarhala. Ficare pas spre independenta si spre autonomie este oprit din fasa de partenerul abuziv si atunci femeile se tem sa actioneze – ajung sa dezvolte ceea ce e in psihologie se numeste neajutorare invatata.

Este suprinzator cum anumite femei cu un istoric educational si profesional, cu un anumit nivel intelectual ajung in astfel de dinamici parteneriale sa devina niste victime. Insa mencanismele dinamicilor interpersonale nu tin neaprat de zona rationala, intelectuala, ci au legaturi profunde cu dezvoltarea noastra emotionala. Dincolo de factorii obiectivi – lipsa unui suport social, lipsa mijloacelor finanaciare, exista si motive mai putin vizibile, de ordin psihologic. Adesea, aceste pattern-uri disfunctionale nu sunt decat reiterari ale altor traume trecute, intr-o forma similara sau in alta forma – menite cumva a atrage atentia, a trezi in constiinta noastra anumite vulnerabilitati asupra carora avem nevoie sa lucram.

A iesi din ciclul abuzului, din triada salvator – victima – abuzator, caci despre asta este vorba, e un proces anevoios care cere multa forta psihica. Nu de putine ori, rolurile de salvator, victima si abuzator sunt intersanjabile, oricat ne-ar parea de ciudat. Se ajunge astfel, ca femeia care a intrat in relatie pe rol de salvator (asumandu-si salvarea celuilalt, dar mai putin propria salvare) sa intre rapid in rolul de victima  prin dificultatea ei de a pune limite, prin a-l lasa pe celalalt sa isi asume rolul de abuzator. 

Apoi dincolo de toate aceste mecanisme, cel mai mare obstacol pentru femei este sa isi invinga propria rusine, sa treaca dincolo de blamul social. Adesea sunt blamate pentru faptul ca au acceptat, ca au intretinut abuzul fara sa ia atitudine, fara sa puna limite si fara sa paraseasca relatia. Femeile  simt din nou prin asta ca sunt catalogate ca incapabile, se simt vinovate pentru ca au tolerat, judecate si neintelese si asta nu le ajuta in niciun fel, ba mai mult, le adanceste in criza in care se afla. Tocmai de aceea, inainte de a judeca o femeie dintr-o relatie abuziva pentru ca inca sta acolo, e nevoie sa ne gandim mai profund la mecanismele implicate, sa dam dovada de mai multa empatie pentru a trece dincolo de aparente.