Vrem sa ne dezvoltam si ne intrebam cum putem face asta? Nu e de ajuns sa ramanem la stadiul de dorinta si sa ne intrebam « Cum ar fi daca ? ». Atunci nu ramanem decat in stadiul reveriei si al pasivitatii care ne fac sa speram aiurea. Daca vrem sa ne fortam putin limitele, sa depasim asa-zisa zona de confort, e important sa ne gandim la ce ne spunem intr-una ca nu am putea face. Sa ne gandim la ceea ce ne creeaza frica, ne scoate din zona sigurantei, tocmai pentru ca stim ca acolo inca nu ne-am testat limitele si capacitatile si nu suntem siguri ca am face fata. Vrem sa devenim oameni mai buni, leaderi mai buni, sa ne dezvoltam profesional sau personal si atunci avem nevoie sa cautam situatiile provocatoare care sa ne ofere sansa sa ne dezvoltam si sa evoluam. De multe ori evitam situatiile care ne imping limitele, care ne provoaca sa cautam solutii, care ne depasesc resursele interne sau timpul de care dispunem. Cautam acele zone cunoscute, familiare, confortabile pentru ca nu ne cer sa ne dezvoltam noi raspunsuri, ci ne mentin in acelasi tipare, cumva pe pilot automat.

Cum e sa fim pe pilot automat? Pai este al naibii de confortabil: parcurgi acelasi traseu zilnic, urmezi aceeasi rutina de dimineata sau de seara, vorbesti cu aceeasi oameni si viata ta se scurge invariabil in acelasi mod de la o zi la alta. In acelasi timp este foarte trist si anost. Aproape ai devenit un robot si deja nu mai simti vitalitatea pe care ai simtit-o poate la un moment dat. Sau poate ca din dulcea toropeala in care lancezesti si ti-e bine intrucatva, te trezesti ca traseul tau deviaza, iese din tiparul binecunoscut si acum e nevoie ca tu sa fii atent la drum, sa decizi daca mergi la dreapta sau la stanga.  Aparent este o situatie fara scapare, o situatie critica, insa ceea ce nu vezi la acest moment este potentialul urias pe care il are. Cu siguranta crezi ca mai esti capabil si de altceva decat de a urma cu sfintenie si robotic aceiasi pasi zi de zi. Cu siguranta stii ca undeva ti-ai dori sa iesi din acest perimetru limitativ si sa explorezi macar putin, sa cunosti lumea si viata, sa te cunosti pe tine si sa vezi ce ai putea sa faci.

E normal pe de o parte sa ne dorim o doza de predictibil in viata noastra, sa ne cream obsnuinte si rutine – este de altfel cea mai eficienta maniera in care putem exista si asta are un rol benefic. Nu spun acum sa lasi deoparte lucrurile stabile din viata ta si sa pornesti direct in marea aventura a nefamiliarului. A iesi din zona de confort care ne limiteaza dezvoltarea nu inseamna nicidecum a ne hazarda intr-un mod irational, a accepta riscuri necalculate si impulsive. Insemmna  mai degraba a introduce in mod constient si voluntar schimbarea in viata noastra – a introduce progresiv noi elemente de noutate, a face mici schimbari care sa ne ajute pentru schimbari mai mari.

Daca traim cu credinta ca ne-am creat o zona de siguranta, imuabila, o oaza de confort – atunci traim in cea mai mare iluzie, caci vedem zi de zi cum lucrurile de schimba. Totul este o curgere si ce a fost ieri azi nu mai este la fel sau in aceeasi forma.  Atunci cand noi ramanem in inertie, fara a accepta schimbarile care apar, fara a ne schimba mai deloc, nu facem decat sa opunem rezistenta unui fenomen perfect natural – schimbarea este omniprezenta, este sigura certitudine pe care o avem.  Ce rost are atunci sa depunem efort pentru a ramane in aceleasi rutine care se dovedesc a fi desuete la un moment dat?

Totusi, cum stim care este zona in care incepem sa depasim confortul? Toti avem limitele noastre si suntem diferiti in ceea ce priveste apetenta pentru risc. Zona in care depasim confortul limitativ, nu este cu siguranta aceea in care ne trezim groaza si frica extrema, ci aceea in care ne simtim suficient de provocati, insa totusi in control. A incepe ceva ce ne provoaca sa invatam lucruri  noi, sa descoperim si sa ne descoperim, sa fim constienti si atenti, este primul pas catre a descoperi ce capacitati avem, cum am putea fi si sa ne bucuram totodata ca descoperim noi laturi ale personalitatii noastre. 

Odata ce decidem sa facem pasi diferiti de modul nostru familiar, cu siguranta iesim din zona de siguranta si ne expunem vulnerabilitatile, riscam sa fim afectati, raniti. Riscam sa nu ne atingem obiectivele propuse, sa ne dam seama ca nu este un drum adecvat pentru noi. Poate tocmai asta ne face sa stam in continuare in zona noastra sigura, unde stim ce se poate intampla, fara aavea insa garantia ca lucrurile raman asa mereu. Teama legata de expunerea vulnerabilitatii noastre se disipeaza pe masura ce progresam, ce vedem ca reusim sa ne descurcam si capatam mai multa incredere in noi. Astfel dintr-o zona necunoscuta, guvernata de frica, ajungem intr-o zona de incredere, in care curajul nostru creste si incepem sa simtim bucuria alegerii pe care am facut-o si chiar sa traim viata ca pe un miracol.