Vor disparea joburile noastre din cauza robotilor si a inteligentei artificiale?

Photo by Alex Knight on Pexels.com

Aflam in mediul de afaceri, in corporatii, la TV si pe social media,  din ce in ce mai multe despre roboti, tehnologie si inteligenta artificiala si totdata multe studii arata ca aceasta a 4-a Revolutie Industriala, cum a mai fost denumita revolutia digitala, vine si cu o cresterea a ratei somajului cu disparitia drastica a multor joburi.

Este fiesc sa te intrebi daca peste un an sau cinci vei mai face fata cerintelor si vei raspunde nevoilor pietei muncii. Oare cum putem sa ramanem in contact cu ceea ce se intampla in domeniul profesional, sa fim la curent cu noile tehnologii si sa ne reinventam pe noi insine dar si profesiile noastre.  Pare ca pandemia a accelerat si mai mult planurile de digitalizare si automatizare, si iata ca nu mai putem vorbi despre « early adopters », ci deja am trecut la urmatorul nivel – din ce in ce mai multi dintre noi folosesc metode digitale: fie ca lucreaza in online sau remote, fie ca fac shopping online sau apeleaza uneori la diversse tipuri de servicii sau fac plati in mediul online. Din ce in ce mai mult ne desfasuram activitatile, de la cele profesionale la cele de achiztie si de relaxare chiar, in mediul online.

Digitalizarea nu mai este aproape, ci ea se intampla chiar sub ochii nostri, noi fiind participanti la aceasta revolutie care are loc prin tehnologie si oameni. Daca pentru cei care au o tangenta directa cu ea si sunt creatorii  de tehnologie sau cei care asigura mentenata ori o folosesc intr-un grad inalt – noua era este de bun augur, nu acelasi lucru putem spune pentru cei care au niste joburi destul de rutiniere cu o probabilitatea mare de a fi automatizate.

Multe studii avertizeaza asupra emergentei uneo noi economii – economia de tip gig, cand practic vorbim de mai multa ambguitate si insecuritate, de  joburi si misiuni temporare in functie de cerere. Probabil ca o parte dintre cei care ocupa acum roluri automatizabile vor avea adoua optiuni :sa isi dezvolte la randul lor skill-uri digitale sau sa accepte sa traiasca mai putin predictibil, si poate si cu venituri mai mici. Oare cati dintre angajatii 45+ vor putea sa se reconverteasca in ritmul pe care noua piata a muncii il va impune? In ce masura vor avea suport din partea organizatiilor, mediului de afaceri sau din partea guvernelor ?

Desi ne place sa vedem partea pozitiva a digitalizarii, uitam ca aceasta poate aduce la pachet importante probeleme sociale. Astfel, digitalizarea va aduce cu sine si o cresterea productivitatii si a calitatii vietii pentru cei care vor lucra in domenii conexe ei si in acelasi timp va crea o patura destul de larga ce va cuprinde sectorul serviciilor la care vor apela din ce in ce mai multi oameni. Adesea, acest sector este vazut ca fiind low-cost si cu cat numarul potentialilor angajati creste, cu atat vor scadea salariile lor (e vroba strict de un raport intre cerere si oferta, pe piata muncii). Dincolo de disponibilitatea mare a multor candidati care nu vor avea alte optiuni in noua lume digitala, ceea ce nu vedem este faptul ca acest sector de servicii (de ingrijire, curantenie, ospitalitate, etc)  este cel care va sustine cumva si va degreva forta de munca dedicata tehnologiei, de toate sarcinile rutiniere, dar totusi necesare.    

Se va crea oare o patura a « creierelor » care vor tehnologiza lumea si o alta patura care este cumva analfabeta digital, dar care va indeplini sarcini si servicii pentru cea dintai ? Urmeaza oare o polarizare a economiei sau sa ne astaptam la o calitate si mai buna vietii indiferent din ce categorie facem parte? Oare cat va mai valora intr-o lume automatizata si digitalizata oferirea suportului, a grijii, empatia? Lumea noastra are nevoie profuda de toate aceste lucruri, iar pandemia care inca nu s-a incheiat a demonstrat intr-un mod covarsitor acest lucru. Sa nu uitam ca ceea ce ne-a salvat a fost posibilitatea de a gestiona diverse activitati intr-un mod digital, dar in acelasi timp, am beneficiat de grija profesionistilor medicali.