In caz ca nu stiai, 300 milioane de joburi (la nivel global) sunt in pericol de a disparea din cauza automatizarii si asta in cativa ani, undeva pana in 2030 (conform unor rapoarte publicate de compania de consultanta McKinsey).  Intrebarea care se pune este ce se va intampla cu acesti oameni si ce impact va avea acest fenomen la nivel social? Desi ni se pare ca jobul nostru este extrem de important, nu de foarte multe ori ne punem intrebarea daca prin activitatea noastra zilnica aducem valoare companiei in care lucram. Cum ne vom integra si in viitorul apropiat si mediu in noua structura si configuratie pe care automatizarea si digitalizarea le vor aduce.

Oare vor reusi guvernele si organizatiile ca odata cu digitalizarea sa pregateasca si forta de munca in acest sens? Se intampla acestea simultan sau mai degraba o multime de angajati se vad in postura de a se ingriji de propria cariera, de  a se reconverti si de a se adapta din mers sau de cele mai multe ori pe cont propriu? Din ce in ce mai mult e nevoie in primul rand sa ne asumam responsabilitatea propriei cariere, sa fim deschisi sa invatam lucruri noi. Se pare ca acel concept de « lifelong learning » nu era doar la nivel teoretic important, ci el chiar trebuie sa se concretizeze intr-un stil de viata.

Fie ca esti la mijlocul carierei sau la inceputul ei, inca in timpul studentiei sau ai copii care acum cauta sa isi croiasca un drum in viata profesionala si sa aleaga o facultate sau chiar un liceu – cu siguranta te procupa acest subiect si iti pui intrebarea ce este mai bine pentru viitor? Dincolo de anumite specializari catre care ne orientam sau pe care le avem deja, ceea ce va conta si va face diferenta va fi capacitatea de invatare si de deschidere la nou.

Intr-adevar traim intr-o era tehnologizata si nu ne putem disocia de acest aspect – e parte din vietile noastre profesionale dar si personale. Totusi, tehnologiile risca sa devina foarte rapid obsolete si va fi nevoie permanent sa ne adaptam la noi tehnologii, la noi device-uri, astfel ca adaptabilitatea noastra este abilitatea de care avem nevoie si de care si copiii nostri au nevoie in viitor.  Tototdata, avand atatea resurse la indeamana si atatea informatii, ramane sa ne dezvoltam si perfectionam abilitatea de a invata singuri, de a ne ghida propriul proces de invatare. Chiar daca aceasta capacitate nu ne este dezvoltata, noua lume in care traim ne va presa sa o devoltam si exersam.

Toate aceste schimbari care se petrec la o viteza ametitoare, ne scot cel mai adesea din rutina si din confort, pe multi ne anxieteaza si ne fac sa privim viitorul ingrijorati. Latura profesionala este parte din identitatea noastra, iar schimbarile care intervin aduc cu ele si o schimbare la nivel de identitate. Ultimul an nu a fost unul usor, ba chiar pentru multi a insemnat somaj si schimbari de job nu tocmai satisfacatoare, ceea ce e foarte probabil sa se fi asociat si cu depresie si anxietate. Digitalizarea va aduce pe langa eficienta si crestrea productivitatii si o distopie in care ii vom regasi pe cei care nu au competente digitale si nu se pot integra in noul ecosistem. In noul context, ne putem intreba daca lumea va gasi un loc si pentru ei si daca societatea – in sens larg (guverne, universitati, organizatii),  este pregatita sa  le ofere consilierea profesionala si emotioanala de care au nevoie.