Schimbari esentiale apar in lume in diverse planuri, odata cu tot ceea ce a adus criza pandemica – se lucreaza remote, multi au trecut catre zona de freelancing sau in urma crizei au fost obligati sa aiba in vedere schimbari de job sau chiar de traseu professional. Nu e vorba doar de o schimbare a jobului, cat de o schimbare a directiei in care se duce lumea si economia.  Se tot vorbeste despre un curent numit « the great resignation », ca si cand oamenii au scapat de undeva si acum cauta sa schimbe cu tot dinadinsul compania si jobul. La suprafata asa pare, insa ceea ce omitem este sa vedem transformarile accelerate care au avut loc in ultima perioada – cu totii am invatat noi lucruri, a trebuit sa ne adaptam, sa ne schimbam stilul de viata, sa stam cu noi insine si sa decantam ganduri, planuri, obiective.

Un studiu Microsoft realizat pe un esantion de 30000 de angajati a aratat ca 41% dintre acestia iau in considerare schimbari de job sau de profesie. Este drept ca in 2020, totul a fost inghetat, pus cumva pe stand by – vietile noastre din multe puncte de vedere au fost intr-un stand by, astfel ca multi care isi planificasera schimbari in 2020, au decis sa le amane pana cand vin vremuri mai clare si mai bune. Odata cu vaccinarea, optimismul oamenilor a inceput sa isi revina la cotele considerate normale, bursele si pietele de capital au inceput din nou sa creasca – primele semne ca economia globala incepe sa se dezmorteasca.  Dincolo de faptul ca in perioada pandemiei, toti si-au facut si o mica introspectie legata de ceea ce isi doresc si ceea ce este important pentru ei, se pare ca pentru multi modul in care au fost tratati de catre compania lor in perioada pandemiei, reprezinta un factor care ii determina sa ia decizia de a cauta o schimbare.

Alte studii au aratat ca de fapt angajatii au decis sa plece din cauza taierii unor beneficii de catre companii, din cauza faptului ca echilibrul dintre viaat si munca s-a deteriorat masiv si acum se simt epuizati si totodata din cauza unei culturi organizationale toxice. Desi unele companii au aratat compasiune si grija pentru angajati in timpul pandemiei, se pare ca mare parte dintre ei sufera de epuizare si unii chiar de burn out si poate nu doar din cauza activitatii extenuante cat din dificultatile generate de pandemie, de lucrul de acasa, de responsabilitatea de a gestiona mai multe planuri – profesional,  familial si personal, in acleasi timp si in acelasi cadru.  

Sa nu uitam insa ca ceea ce are loc acum era cumva previzibil, intrucat toate miscarile care s-a fi intamplat natural intr-un cadru normal in 2020, nu au avut loc atunci. Astfel, in 2021 vedem putin exagerata aceasta miscare si credem ca e vorba despre o schimbare masiva, insa uitam ca de fapt cifrele sunt dublate din motivul enuntat anterior. Pare o miscare de turma si cu siguranta, astfel de comportamente au in subsidiar emotii si mai putin analize rationale care duc la o decizie cantarita. Tocmai de aceea, este important ca schimbarea sa vina nu ca o reactie la efectul turmei, ci mi degraba ca o analiza mai indelungata care ia in considerare plusuri si minusuri, perspective pe termen mediu si lung. 

Suntem insa oare intr-un context in care putem sa facem astfel de analize, sa discernem si sa prezicem ceea ce este bine si recomandat ? Inca facem cu totii fata ambiguitatii si nu stim incotro se indreapta lumea si cu atat mai mult, piata muncii. Mesajele care circula sunt adesea incongurente: pe de o parte aflam ca economiile isi revin, ca piata muncii este in efervescenta iar pe de alta, anxietatile noastre sunt alimentate de stiri care anunta o inflatie in crestere, o criza care se prefigureaza si care ar fi iminenta. Ce am putea face intr-un astfel de context si cum putem fi siguri ca luam decizia buna ? Ceea ce ste probabil e faptul ca acest efect de turma referitor la schimbari profesionale, este unul temporar, care se va domoli odata ce lucrurile se decanteaza si se limpezesc astfel incat cu totii – companii si angajati, sa stim incotro mergem si in ce ape inotam.