Despre mamele care nasc in vreme de COVID-19. De la baby blues la depresie post-partum e doar un pas

Photo by Rene Asmussen on Pexels.com

Se tot vorbeste despre categorii vulnerabile in aceast perioada de pandemie, desi fiecare dintre noi suntem intr-o oarecare masura vulnerabili, expusi; nefiind nimeni protejat total. Totusi, femeile care asteapta sa aduca pe lume un copil sunt cu siguranta confruntate cu stari de anxietate, oricat de protejate si de securizate s-ar simti,  in general. Nasterea unui copil bulverseaza oricum punctele de reper in ceea ce priveste identitatea noastra – dintr-o data suntem responsabili si pentru inca o alta fiinta, alta decat cea a noastra si trebuie sa dezvoltam noi comportamente si sa ne insusim un nou rol. 

Cuplul trece prin tranzitia de la complicitatea amoroasa la echipa parentala, de la viata conjugala la cea familiala, de la statutul de copil al parintilor la cel de parinte al propriului copil, de la interesele profesionale la cele din sfera domestica. Responsabilitatea pentru sine se dubleaza de responsabilitatea pentru altul. Exista o mare probabilitate ca femeile sa treaca prin starea generala de epuizare si de anxietate dupa nastere – o perioada normala, de adaptare la copil, numita  « baby blues ».  Poate ca intr-un context asa-zis normal, o astfel de stare este usor de depasit si ea are un rol adaptativ la schimbarile survenite. Insa in acest context de pandemie, este posibil ca simptomele de depresie sa devina critice sau periculoase pentru viata copilului sau a mamei. Diagnosticul de depresie postpartum nu poate fi pus decât începand cu patru saptamani de la nastere.

Conform Manualului Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mentale (DSM-V-TR, Asociatia Americana de Psihiatrie [APA], 2016), un diagnostic de depresie postpartum este determinat atunci când proaspata mamica experimenteza cel putin cinci din cele noua simptome enumerate pentru depresie majora, la cel putin patru saptamani de la nastere.

Aceste simptome enumerate in DSM (2016) pot include urmatoarele:

  • persistenta unor stari depresive
  • interes diminuat in indeplinirea sarcinilor/activitatilor cotidiene
  • pierderea in greutate sau cresterea considerabila
  • somnolenta sau lipsa de somn
  • neliniste sau lipsa de energie
  • sentimente excesive de culpabilitate
  • dificultati de concentrare
  • preocupari legate de subiecte precum moartea.  

Exista anumiti factori care pot intretine sau contribui la devoltarea unei tulburari de depresie postpartum, asa-numitii factori de risc : lipsa increderii in abilitatea de parinte, complicatiile cu alaptarea, deprivarea de somn, coplesirea de responsabilitatile parentale, operatia de cezariana, lipsa suportului din partea familiei si prietenilor. Multi dintre acesti factori e foarte probabil sa apara in cazul multor cupluri care devin acum parinti – odata cu distantarea sociala, cu masurile de limitare a expunerii si a contactului social si suportul de care ar putea beneficia din partea familiei extinse sau a prietenilor se reduce considerabil si aceasta vulnerabilizeaza si mai mult mama.

Toate aceste trairi pe care le resimte puternic mama, au efecte asupra modului in care se dezvolta ulterior bebelusul, asupra dezvoltarii sale mentale si motorii – fenomen explicat de faptul ca mama este mai putin disponibila pentru a crea o legatura emotionala, pentru a stimula bebelusul si mai mult concentrata pe a se invinovati pentru ceea ce nu face bine, sau in a se compara cu modelul sau mental ideal de mama.

Photo by Jonathan Borba on Pexels.com

Daca ai nascut si in perioada aceasta simti ca  nu esti disponibila pentru copilul tau, dorindu-ti sa interactionezi cu el, insa simtindu-te neputincioasa si chiar iritata, e important in primul rand sa accepti aceasta stare.  Sa ai ingaduinta fata de tine pentru faptul ca nu poti controla ceea ce se intampla, ca nu poti sa iti protejezi copilul in totalitate si sa faci lucrurile perfect. Este destul de irational si destabilizator sa credem ca lucrurile ar trebui facute perfect si cu atat mai mult sa ne asteptam sa fim perfectionisti in aceasta perioada. Daca ai nevoie de ajutor, nu ezita sa il ceri partenerului tau sau oricui ar putea sa te ajute si sa iti ofere suport.

Cu atat mai mult in acest context, mamele au nevoie de suport, ajutor, intelegere pentru a face fata anxietatii dar si presiunii sociale care vine odata cu rolul de mama si careia ii fac fata mai greu acum. Daca exigentele fata de ele insele se mentin la un nivel ridicat, daca asteapta sa corespunda intru totul imaginii descrise in carti de parenting, atunci nu sunt departe de autoculpabilizare si sentimente negative si depresie.