Mai putem sa ne atingem targeturile intr-un context critic?

Photo by icon0.com on Pexels.com

Un moment de criza ne face cu atat mai mult sa reflectam la modul in care putem sa facem fata mai bine, sa fim mai eficienti, sa gasim solutii. Cu atat mai mult pandemia ne-a facut pe multi dintre noi sa gestionam mai bine sarcinile profesionale si pe cele familiale si cu toate acestea ne regasim adesea in situatia in care nu mai gasim timp personal. Si asta pentru ca intr-adevar, vorbim despre o perioada foarte solicitanta in care timpul este insuficient. Tocmai de aceea, managementul timpului este cel care ne poate ajuta sa facem fata mai bine. Si cand spun asta, nu ma refer la o simpla insiruire de sarcini pe un «to do list», ci la aspecte care tin de constientizarea a ceea ce facem in prezent si a obiectivelor pe care ni le dorim sa le atingem.

In primul rand, e posibil sa ne trezim la final de zi aproape epuizati, fara insa a sti pe ce anume s-a dus timpul nostru, avand chiar sentimentul ca l-am pierdut cu sarcini inutile, fara plus valoare.Tocmai de aceea este important in primul rand sa intelegem cum se scurge timpul pe care il petrecem  si recomandat ar fi sa inregistram cat timp petrecem si in ce activitati suntem antrenanti. Aceasta ne va permite sa distingem tipare de comportament, sa identificam ce anume declanseaza anumite actiuni. Cu alte cuvinte, vom identifica acei triggeri pentur actiunile noastre : cum preferam sa incepem cu activitati care nu aduc plus valoare, cum amanam unele actiuni care sunt ofarte importante si legate de obiectivele noastre.

Daca ne gandim la modul in care am petrecut timpul zilele trecute, cu greu ne vom reaminti in ce fel ne-am organizat si cum am desfasurat activitatile. De ceea ce nu suntem  constienti, nu poate fi imbunatatit si faptul ca ceea nu am masurat, nu putem controla, se valideaza si in acest caz. Avem nevoie de mai mult control cu atat mai mult cu cat resimtim acest context incontrolabil – si elementul legat de modul in care ne petrecem timpul profesional si personal, este unul pe care il putem controla intr-o oarecare masura. Acest aspect ne-ar putea crea sentimentul de siguranta, ne-ar reconforta in ideea ca suntem pe calea cea buna, ne-ar face sa simtim ca lucrurile au sens si ca desi realitatea exterioara este foarte putin controlabila, totusi este posibil sa ne atingem rezultatele propuse inainte de acest context.   

Ne vine adesea in minte expresia « stick to the plan », insa adesea panul pe care il facem, nu este implict corelat cu obiectivele pe care vrem sa le atingem. Planul nostru este de cele mai multe ori prea vag, prea putin analizat, fiind adesea un rezultat intuitiv mai degraba, decat un rezultat al analizei aprofundate a ceea ce intr-adevar ne conduce catre rezultatele pe care le asteptam. In cazul in care avem un plan, dar totusi ne dam seama ca acesta nu functioneaza asa cum ne-am asteapta, poate ca primul plas este acela de la ne uitam un pic mai atent la el.

Adesea ceea ce ne blocheaza in a ne urmari planul cu rigoare si strictete este insusi perfectionismul, intrucat vrem ca lucrurile sa iasa aproape perfect, nu ne imaginam altceva decat rezultatul pe care il asteptam. A esua este pentru noi catrastofal si totusi nu facem nimic pentru a fi mai aproape de ceea ce ne dorim. A fi perfectionisti intr-un context de criza ne face sa fim si mai anxiosi, ne tine intr-o tensiune si mai mare, care in loc de a ne mobiliza, mai rau ne blocheaza. Ni s-ar putea parea paradoxal cum tocmai perfectionismul este cel care ne impiedica sa trecem la actiune, caci adesea nu ne este constient modul in care ne impiedicam. Insa, perfectionismul este cel care ne face sa avem standarde inalte, si asta nu ar fi o problema daca am fi flexibili si rationali, daca am tine cont de conditiile exterioare.  

Ceea ce ne lipseste este flexibilitatea de a ne ajusta standardele, de a accepta ca e posibil si scenariul in care sa esuam. Asa incat, de cele mai multe ori perfectionismul se asociaza cu workaholismul, care inevitabil duce la burn out. Muncim mult, ne dorim sa bifam cat mai multe sarcini de pe lista, fara insa a mai vedea legatura cu ceea ce ne dorim. A face cat mai multe este cumva masura performantei noastre, insa de fapt este modul prin care ne linistim anxietatea si ne asiguram cumva ca vom atinge acea perfectiune pe care ne-o impunem. Daca aruncam un ochi peste modul in care ne-am petrecut timpul intr-o zi sau intr-o saptamana, o sa fim surpinsi sa vedem cat timp se duce pe activitati total neproductive, fara valoare, fara sens. Nu degeaba, la final de saptamana  ne simtim epuizati, storsi de energie fara insa a avea implinirea ca am facut ceea ce trebuie. Ce ar trebui sa facem in acest caz? Solutia  nu este sa depunem mai mult efort, sa muncim mai mult, ci sa ne uitam critic la ceea ce facem, sa ne luam un timp de reflectie si sa analizam lista de sarcini pe care o indeplinim, sa vedem daca ele ne duc mai aproape de ceea ne dorim si chiar sa ne definim si re-definim ceea ce ne dorim.