Ne-am obisnuit sa nu mai avem rabadare pentru nimic. Ne place sa traim in instantaneu, sa cerem si sa primim imediat, sa avem senzatia ca noi controlam totul si ca totul se petrece dupa bunul nostru plac. Dar uneori viata ne aduce in contextul in care e nevoie sa invatam sa asteptam, sa ne cultivam rabdarea si sa toleram si ceea ce este necunoscut, ambiguu. Lumea noastra se schimba. Traversam o criza fara precedent si nu stim cat va mai fi nevoie sa fim rabdatori. Ne dorim sa dam « undo », sa revenim la ceea ce a fost inainte. Nu mai avem rabdare si in mintile tuturor ceea ce circula este gandul persistent de tipul « cat sa mai avem rabdare ? ». Oare cand se va termina, cand vom reveni la viata asa-zis normala?

Prezentul nu este mai deloc atractiv, ne dorim sa fugim undeva, sa evadam din realitatea aceasta, insa unde? Din pacate, nu avem decat sa stam in lumea prezenta si sa cautam cumva un mod de a-i face fata. Intre timp, antrenandu-ne rabdarea, cu calm si cu toleranta, fara asteptari nerealiste si cu constiinta crescuta a lucrurilor bune din prezent, mintea noastra va cauta si descoperi noi moduri care prin care sa ne aducem echilibru, sa ne gasim bucurii. Acum mai mult ca oricand e un prilej perfect pentru a ne lasa mintea sa descopere noi moduri de a fi, de a aprecia mici bucurii si de a-si dezvolta noi laturi nebanuite.

Rabdarea ne va ajuta sa gasim gratitudine pentru ceea ce avem in viata noastra, ne va ajuta sa ne impacam cu noi insine si cu situatia actuala, ne va fortifica rezilienta. Astfel, o sa ne dam seama care sunt zonele pe care putem sa le controlam, tin de noi si de actiunile noastre si ceea ce nu tine de noi, ne scapa de sub control. De altfel, cel mai greu de tolerat este faptul ca putine sunt lucrurile pe care le avem in control in aceasta perioada.

Uneori a avea rabadare inseamna a accepta ca unele lucruri au un ritm intrinsec pe care nu il putem modifica si ca a incerca asta inseamna a le altera profund. Mi se pare interesant un citat auzit candva care facea referire la tendinta noastra de a face ca iarba sa creasca mai repede. Nu ne mai intereseaza evolutia lucrurilor, vrem sa trecem mai repede la rezultatul final, sa ajungem in punctul terminus si acolo vedem cu stupoare ca suntem nefericiti. Si apoi o luam de la capat si repetam acelasi scenariu.

Necunoscutul, incertitudinea, faptul ca nu stim ce ne aduce maine, cum va fi la anul pe vremea aceasta ne genereaza fara indoila un grad mai mare sau mai mic de anxietate. De altfel, anxietatea este frica fara obiect – de foarte multe ori este doar o emotie generata de gandurile  noastre disfucntionale si irationale, fara sa aiba unfundament obiectiv. Dar intr-un context in care nu stim ce urmeaza, in care totul pare necunoscut, este firesc sa ne simtim anxiosi si sa incerca sa facem fata anxietatii asa cum putem. Ca sa ne crestem toleranta la frustrare si la ambiguitate, avem nevoie sa ne antrenam deschiderea catre necunoscut, catre a invata noi moduri si a accepta noi forme de existenta, chiar sa gasim parti pozitive in viata noastra, sa ne cream mici oaze de liniste si de fericire.

Poate ca multi dintre noi traim cu asteptarea si gandul ca realitatea de acum este una temporara, insa ne dam seama pe zi ce trece ca viata noastra se schimba si avem nevoie sa invatam sa traim pe alte coordonate, sa ne adaptam intr-una. Crezand cumva ca totul este temporar ne tine blocati in negare, nu ne alimenteaza rabdarea, ci mai mult sentimentul de frustrare. Nu este de mirare ca ne simtim adesea cu bateriile goale, fara energie si fara resurse interioare. Incet-incet invatam ca e nevoie sa gasim noi moduri de a percepe realitatea, de a gasi solutii si de a ne seta pentru un efort si o atitudine rabdatoare pentru mai mult timp.

Raspunsul nostru la ceea ce se intampla in realitatea exterioara este cel care ne genereaza anxietate si alte emotii negative si disfunctionale si nu realitatea in sine. Iata de ce a fi atenti la modul in care raspundem este primul pas spre a avea mai multa rabdare cu noi insine si cu ceea ce se intampla in afara noastra. Vom avea surpriza sa ne redescoperim, sa ne reinventam, sa dam o alta sansa relatiilor cu cei importanti din viata noastra. Daca aflam puterea sa gasim partea buna in tot ceea ce ni se intampla, nu vom mai simti nerabdarea sa iesim din viata noastra prezenta, din realitatea actuala. Dimpotriva, vom imbratisa ceea ce ne aduce prezentul si vom gasi pacea si echilibrul care se insotesc mai mereu de rabdare.