In fiecare dintre noi se regaseste un fiu ratacitor

Photo by Kun Fotografi on Pexels.com

Ne dam seama intr-o zi ca desi matca in care ne-am format si am crescut este foarte securizanta, oferindu-ne raspunsul prefabicat la multe intrebari, noi avem totusi nevoie sa lasam deoparte aceasta lume originara, sa ne cautam propriile raspunsuri. Oricat de mare ar fi nostalgia pradisului infantil, a lumii in care ne gasim radacinile, ajungem sa trecem prin adevarate crize existentiale care ne trimit departe de aceasta zona. Cu atat mai mult resimtim dorul acelei lumi si totusi stam departe de ea, pentru ca inca mai avem de aflat raspunsuri, de descoperit parti din sine, de luptat cu parti din afara si din noi insine.

De foarte multe ori mi-a venit in minte parabola fiului risipitor si totodata mi-am dat seama ca parti din acest arhetip se prefigureaza in fiecare dintre noi. Inainte de a ne defini identitatea, de a accepta implicit ceea ce ne ofera mediul socio-familial in care am aparut, vrem sa vedem in ce fel putem sa construim noi propria identitate. Atunci, decidem sa pornim in lume, sa ne separam de acea matca orginara, chiar daca uneori exista riscul sa risipim mostenirea primita, sa alergam si sa fim permanent fugari, in cautare de sine. 

Sa nu ne indoim niciodata de sensul cautarilor noastre, desi de multe ori le vedem ineficiente, pierdere de vreme, abateri de la drumul cel drept – adesea vazut ca o cale mai usoara, insa nu cea mai potrivita in final. Oare este usor sa fii un fiu risipitor, care renunta la acea baza de siguranta si merge sa descopere lumea, sa se descopere pe sine? Cati dintre noi am trait disconfortul unor cai ambigue, nesigure, necunoscute si pline de incertitudine, fara nicio promisiune certa? Totusi, toti cei care am pornit pe acest drum,  nu putem nega bucuria si voluptatea resimtite de-a lungul calatoriei, ceea ce ne hraneste setea de explorare si fuga de familiar si de confort.

Suntem convinsi ca sensul nostru este acela al calatoriei si nu al destinatiei, ca preferam sa hoinarim si sa ne construim continuu decat sa ramanem amortiti si pietrificati intr-o singura ipostaza predeterminata. Nefiind departe de esenta noastra originara, incercam sa descoperim noi forme de manifestare ale acesteia, noi valente si sa ne vedem natura in actiune. Cred cu tarie ca in fiecare dintre noi exista un explorator si ca viata aceasta are mai presus de orice scop acela de a cunoaste, de a descoperi si de a reflecta. Altfel, este greu de conceput rolul constiintei pe scara filogenetica – oare la ce ne-ar servi daca nu are o importanta mare in evolutia noastra atat ca indivizi, dar mai ales ca specie.

Atunci cand ajungem sa percepem viata ca pe o forma de cunoastere, ceea ce vine nou, necunoscut este primit cu o nespusa curiozitate, cu interes si deschidere. De  asemenea, suntem mult mai deschisi la a experimenta si explora, la a parasi teritorii familiare, la propriu si la figurat si ne dam seama ca ipostaza fiului risipitor, oricat de indezirabila, este cea mai buna dintre cele posibile. Este una care ne permite separarea psihologica de parintii nostri, maturizarea si  dezvoltarea identitatra. Aflam cine suntem de la cei care ne cresc, cei care ne formeaza si ne influenteaza in relatiile pe care le construim. Dar mai ales aflam si ne construim Eul in mod continuu prin intermediul contextelor noi in care ne aflam si in care fara doar si poate, aflam noi moduri de manifestare despre care nu am fi aflat altfel.

A ne refuza aceasta calatorie spre sine, a ramane in sfera confortabila in care nu vrem sa cunoastem noi oameni, noi locuri, sa ne confruntam cu situatii diferite, insemna prin excelenta a refuza viata si a muri putin cate putin, inr-o forma simbolica. Nu degeaba in parabola biblica, fiul risipitor este primit cu bratele deschise de tatal sau si paradoxal este privilegiat comparativ cu fratele sau care a ramas in curtea tatalui – spatiul familiar si confortabil in care s-a simtit protejat. Atunci cand alegerile pe care le facem si ratacirile noastre (aparent rataciri) sunt intelese din punct de vedere al sensului pentru noi si viata noastra, abia atunci ne transformam, incepem sa extragem noi informatii pentru noi, ne largim constiinta si cunoasterea.       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s