Uneori ne este foarte greu sa facem abstractie de dorintele noastre, de modul in care am vrea sa fie lumea si lucrurile sa se intample. Pe masura ce inaintam in viata, ne dam seama ca nu mereu dorintele noastre, lumea ideala se concretizeaza in realitate si in masura in care credintele noastre raman rigide, fixate in acel model mental ideal, cu atat mai mult riscam sa fim dezamagiti, tristi, anxiosi. Cu cat reusim sa ne flexibilizam credintele, sa ne crestem deschiderea catre noi moduri de a fi, catre noi scenarii, cu atat o sa avem o toleranta mai mare in cazul in care dorintele noastre nu se indeplinesc asa cum ne imaginam. Dincolo de faptul ca aceste credinte irationale ne genereaza emotii disruptive cum este anxietatea, spre exemplu, ele influenteaza in mod negativ si comportamentul nostru, care risca sa fie disfunctional si dezadaptativ. Astfel, ajungem sa evitam anumite situatii, sa ne abatem atentia de la ele sau ajungem sa supracompensam, cautand contexte si situatii mai stresante sau mai dificile, tocmai pentru a ne demonstra ca putem face fata.

Supracompensarea survine in cazul in care ne este greu sa gestionam vulnerabilitatea pe care o resimtim intr-un context anume. Este si acesta un mod care ne securizeaza si ne face sa ne depasim fricile si vulnerabilitatile, insa in subsisdiar avem nevoie sa invatam cum sa ne gestionam anxietatea. Anxietatea genereaza la randul ei alte ganduri care o potenteaza: fie o gandire care exagereaza amenintarile (reale sau imaginare) fie una care le minimalizeaza si cauta sa imagineze cai prin care sa gaseasca siguranta. Ambele forme sunt iluzorii si sunt fatete ale aceleiasi monede.  

Ceea ce ne ajuta sa ne relativizam emotiile, este faptul ca un acelasi eveniment genereaza reactii si emotii diferite din punct de vedere calitativ si al intensitatii pentru persoane diferite. Asta demonstreaza ca impactul evenimentelor, contextelor, al relatiilor cu ceilalti este mediat de gandurile noastre in mare parte – adesea rigide si irationale. In acelasi timp, ne dam seama ca asta este un avantaj pentru ca noi putem sa lucuram asupra gandurilor, putem sa le intelegem, analizam, sa vedem in ce masura ele sunt rationale si logice si mai ales in ce masura este constructiv si util pentru noi sa gandim astfel. Pe de alta parte, ceea nu putem sa controlam si sa schimbam sunt evenimentele cu care ne confruntam.  

Poate ca primul aspect – cel referitor la cat de rationale sunt gandurile noastre, nu este foarte revelator pentru multi dintre noi. Nu toti rezonam si nu reactionam mereu la argumente logice, insa cel de-al doilea, care vizeaza impactul concret, utilitatea, cate de mult ne ajuta aceste ganduri in viata noastra de zi cu zi, poate sa aiba un impact covarsitor. Ne dam aseama dintr-o data ca gandind astfel nu facem decat sa ne consumam energie pretioasa, ca nu ne aducem niciun beneficiu noua insine si atunci suntem mult  mai dispusi sa ne inlocuim gandurile rigide cu unele mai constructive si mai flexibile.

De multe ori teama noastra vine din ganduri absolutiste: lucrurile trebuie sa se intample intr-un anume fel, sa aiba un anumit curs, sau anumite persoane trebuie sa se comporte intr-un fel predefinit. Atunci cand realitatea deviaza de la planul nostru mental, sentimentul nostru de control scade, reperele noastre dispar si e nevoie sa construim ad-hoc un plan de actiune si sa reactionam cumva la ceea ce se intampla. Iesiti din tabloul mental care ne-a ajutat sa ne definim anumite scheme de comportament, ne regasim in contextul in care e nevoie sa construim de la zero alte comportamente, pentru care nu suntem pregatiti.  Avem nevoie de o mare flexibilitate mentala, care sa ne ajute sa invatam noi forme de reactie, adaptative situatiilor cu care ne confruntam astfel incat sa minimizam impactul acestora.

Invatam pe parcurs ca ca putine lucruri sunt in controlul  nostru, ca multi factori concureaza pentru a produce un rezultat si o situatie si relativizand puterea noastra, incepem sa acceptam mai usor cand lucrurile nu sunt asa cum ne-am dori. Trecem mai rapid in registrul lui « am prefera » si « o sa facem ceea ce tine si depinde de noi » fara ca sa privim absolutist, de neconceput ca lucrurile si evenimentele vor fi diferite de imaginea noastra mentala. Asteptarile noastre se relativizeaza, devenim mai blanzi chiar si cu noi insine si renuntam sa mai punem atata presiune pe noi, acceptam ca nu exista un bine absolut si integram mai usor diversitatea si complexitatea vietii.